Moda bronzului a fost introdusă de Coco Chanel în anii 1920. Anterior, plaja era prescrisă ca terapie împotriva tuberculozei și a rahitismului. Iată povestea: în 1923, Coco Chanel s-a ars accidental la soare într-o croazieră la Cannes, dar a decis să profite de efectul celor întâmplate. Și așa Riviera Franceză a devenit locul de naștere al bronzului.
Cu toate acestea, locul de naștere al loțiunii medicale anti-arsuri este Elveția. În 1928, studentul austriac la chimie Franz Greiter a suferit arsuri severe de soare în timp ce escalada Alpii elvețieni. Apoi a dezvoltat Gletscher Crème, care, totuși, nu a fost pusă în vânzare.
Primul produs comercial de protecție solară a fost creat de Eugene Schuler, fondatorul L'Oreal, în 1936. Produsul, numit Ambre Solaire, este o combinație de filtre chimice care absorb razele UV și le împiedică să ajungă la piele.
Eugene Schuler era un pasionat de navigație, dar avea pielea foarte deschisă și pentru a se proteja de arsurile frecvente, a ordonat laboratorului său să creeze o formulă care să-l protejeze. În 1935, chimiștii l-au introdus într-un „unt/ulei” care conținea ingredientul activ salicilat de benzii. Acest compus filtrează lumina UVB - radiația care provoacă arderea pielii. Două luni mai târziu, Schuller a lansat produsul pe piața din Riviera sub numele „Ambre Solaire” în sticla sa emblematică maro indentată și l-a făcut reclamă cu postere cu corpurile femeilor bronzate de soare.
Până în anii 70 ai secolului XX, acest tip de produs a fost oferit cu scopul de a obține un bronz fără ardere. Ulterior, a fost adoptat termenul de „protecție solară”, deoarece legătura dintre expunerea la soare și apariția cancerului de piele a fost dovedită medical.
În 1974, lafel Franz Greiter a inventat termenul „factor de protecție solară” sau SPF, care este o formulă pentru determinarea fracției de lumină UVB care va ajunge la piele în timp. Formulele preparatelor moderne de protecție solară sunt din ce în ce mai orientate către o compoziție cu mai puține substanțe chimice, precum oxidul de zinc și dioxidul de titan.
